A murit Ilie Savu, românul care l-a impresionat pe Hitler

Nu voia bani, ci să lucreze

Savu a fost foarte activ până în ultima parte a vieţii. A lucrat, până în urmă cu nouă luni, la Comisia de Statistică a LPF. "Am caiete cu toţi jucătorii şi antrenorii. Îi zic «Biblia fotbalului românesc ». Mitică mi-a zis s-o bag pe internet, dar eu nu vreau. I-am zis că asta moare odată cu mine. Îmi dă 1.180 de lei, am jumătate de normă. I-am zis că n-am nevoie de bani, că am şi pensie de 2.400 de lei, ci să fac ceva, fiindcă, dacă stau, mor", ne dezvăluia venerabilul Savu în noiembrie 2009, în ultimul interviu acordat pentru EVZ.

Fostul portar ne-a explicat în ce a constat contribuţia sa la naşterea clubului Steaua şi cum a devenit titular în poarta "roş-albaştrilor": "În 1946, m-au chemat la Bucureşti să ajut la înfiinţarea unui club după model sovietic. Eram ofiţer venit de pe front şi mă pregăteam de însurătoare, la Deva. Am refuzat: «În două spătămâni mă însor. Dacă mă duc, mă opresc ăia acolo». Dar m-am dus, şi apoi m-am şi însurat. La început ne antrenam pe un teren din Ştefan cel Mare! L-am scos din poartă pe Lăzăreanu, care era titularul naţionalei, dar era curvar".

Savu a mai rememorat atunci şi cum dădeau generalii indicaţii tactice în anii ’50: sunau pe un telefon fix care era amplasat sub banca tehnică!